Grupul Civic "Ioan Alexandru"

Grupul īşi defineşte identitatea şi misiunea revendicāndu-se de la modelul de implicare civică a profesorului şi poetului Ioan Alexandru


Propunere de modificare a Constitutiei Romaniei - 2013

 

 

Către Comisia Parlamentară pentru modificarea Constituţiei

În atenţia domnului preşedinte Crin Antonescu

 

Domnule preşedinte,

 

Grupul civic „Ioan Alexandru” aduce în atenţia Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constitutiei că Ioan Alexandru, în anul 1991, când Adunarea Constituantă încă nu ajunsese la formula definitivă a textului noii Constituţii - votată apoi prin referendum la 8 decembrie -, a propus un preambul la articolul 1 aliniatul 1.  Propunerea lui era ca acest articol să înceapă cu cuvintele „În numele Dumnezeului Atotputernic”. Articolul 1 ar fi devenit următorul: „În numele Dumnezeului Atotputernic, România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Grupul civic „Ioan Alexandru” este conştient de prevederile articolului 152 al Constituţiei, prin care dispoziţiile privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, nu pot face obiectul revizuirii. Grupul atrage însă atenţia că modificarea propusă a articolului 1, prin adăugarea acestui preambul, nu modifică în nici un fel caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român.

 Grupul civic „Ioan Alexandru” consideră că acest preambul este esenţial pentru relevarea dimensiunii spirituale a poporului român, sub semnul căreia a stat în permanenţă, de la Sfântul Andrei, trecând prin perioada de apărare a creştinătăţii, prin luptele domnitorilor săi Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi până astăzi. Acest preambul ar fi  o declaraţie axiologică care ar face legătura cu istoria neamului şi ar afirma sensul spiritual al existenţei poporului şi statului roman.

Grupul civic „Ioan Alexandru” consideră important ca argumentaţia lui Ioan Alexandru din anul 1991 să fie reluată şi din nou cântărită, pentru a se vedea dacă nu cumva, acum, după 22 de ani, înţelepciunea şi experienţa acumulată în acest interval ne va cere să punem, înainte de toate, credinţa în Dumnezeu a poporului român. De aceea, Grupul nostru consideră important să redea, mai jos, în Anexă, argumentele lui Ioan Alexandru expuse în plenul Adunării Constituante în anul 1991.

Grupul civic Ioan Alexandru este conştient de faptul că multe naţiuni îşi încep lucrarea de a fundamenta statul printr-o Constituţie ca Lege Fundamentală, invocând numele lui Dumnezeu. Iată câteva exemple:      

-     Germania: PREAMBUL - Conştient de răspunderea sa în faţa Iui Dumnezeu şi a oamenilor (...)

-          Polonia: We, the Polish Nation (...), Both those who believe in God as the source of truth, justice, good and beauty (...)

-          Argentina: (…) invoking the protection of God, source of all reason and justice(…):

-          Australia: (…) humbly relying on the blessing of Almighty God, (…)

-          Grecia: In the name of the Holy and Consubstantial and Indivisible Trinity

-          Elvetia: Au nom de Dieu Tout-Puissant

Grupul civic „Ioan Alexandru” este o asociere liberă de persoane care şi-a propus să activeze pentru păstrarea memoriei marelui poet, profesor şi politician român. De asemenea, promovarea valorilor, pentru care Ioan Alexandru a luptat în timpul vieţii sale, este un alt obiectiv pe care îl avem vedere.

http://grupulioanalexandru.webs.com/

Semnează

 Fondatorii Grupului: 
 Silviu Despa, preot Vasile Bălţătescu, Gabriel Klimowicz, Marian Munteanu, Victor Negară;
Membri:
 Iulian Capsali, Constanţa Costea, Nicolae Dabija, Lucian Despa, Maria Gorea,  preot Aurel Hancu, Mihaela Cristina Klimowicz, Cristina Madgearu, Serban Madgearu, Valeriu Matei, preot Nicolae Tanase, Costion Nicolescu, Horea Paştina, Liviu Petrina, preot Cristian Popescu, Anca Sârbulescu, Mihai Sârbulescu


Anexă

Discursurile lui Ioan Alexandru în plenul Adunării Constituante în februarie şi septembrie 1991

-          Februarie 1991

“Domnule preşedinte, domnilor senatori şi deputaţi

Vom intra în istorie ca Parlamentul care a dat o nouă Constituţie a României. Vom fi judecaţi de copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri pentru fiecare articol şi cuvânt. Le spun acestea toate pentru că pornim la drum cu o Constituţie fără cap. Trunchiul este aici întreg, de bine de rău picioare sunt, dar capul lipseşte. (Rumoare). În numele cui ne adresăm noi poporului român? Constituţia actuală nu se deosebeşte, în osatura ei, de cea care a precedat-o, de Constituţia din 1923, aceasta fiind plăsmuită în vremi de tristă amintire în ce priveşte viaţa spirituală a Europei, vremi ce au moştenit veacul al XIX-lea şi dezastrul spiritual al Revoluţiei Franceze, care, în locul Maicii Domnului, a întronat la Notre Dame, la Paris, statuia unei doamne nu tocmai de bună conduită, care, în al doilea deceniu al veacului trecut, murea ca o cerşetoare sărmană în Italia. Venim cu o nouă Constituţie în faţa poporului român. Nu în numele drepturilor omului, în primul rând, nu în numele unei ideologii de dreapta sau de stânga ce a câştigat nişte alegeri după jumătate de veac de dictatură şi ateism, ci pe o jertfă uriaşă la nivelul unui neam, în acest secol, pe jertfa de sânge a tineretului împuşcat pe străzile principalelor oraşe ale ţării, încheind şirul sutelor de mii de români morţi în închisori şi milioanelor de oameni deportaţi şi umiliţi prin procese şi marginalizaţi în viaţa neamului. Modelul Constituţiei noastre, după atâtea jertfe şi suferinţi, trebuie să însemne un unicat în Europa, corespunzând stării de fapt în care poporul român se află la ora de faţă. Un american spunea după revoluţia din decembrie (citez): „De la Revoluţia Franceză la Revoluţia Română – asta înseamnă, domnilor, exact 200 de ani de la Revoluţia atee franceză; s-a sfârşit cu ateismul în Europa!”. Şi un francez spunea (citez): „Veacul ce vine, ori va fi religios, ori va dispărea”. De aceea, în numele celor peste 20 de milioane de creştini din ţară, în numele tuturor crucilor de pe mormintele morţilor noştri din decembrie, din cimitirele noastre sfinte, propun ca primul din Constituţia României – ce va dăinui, pentru că se naşte în urma jertfei ce a zguduit lumea – să fie aşezat (ca şi în fruntea constituţiilor altor popoare din Europa şi din lume) cuvântul de referinţă la providenţa divină, pentru că ocroteşte şi poporul român de 2.000 de ani încoace. Fiind obligat de profesia de scriitor – scriind două cărţi despre Moldova, două despre Transilvania şi două despre Ţara Românească – fiind obligat, aşadar, să citesc mii şi mii de documente de epocă, niciunul nu trece peste titlul: „În numele Providenţei” vorbeşte Ştefan cel Mare, în numele ei Matei Basarab, în numele ei Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, până la ultimul uns de drept al ţării, alungat ilegitim din şară, Regele. Propun în faţa dumneavoastră, aşadar, ca prima propoziţie a Constituţiei României să fie: „Din mila lui Dumnezeu, România este un stat naţional ...” şi cele ce urmează. Sau: „În numele Sfintei Treimi ...”; vă aduc aminte, fraţilor, că revoluţia lui Tudor a pornit având pe steagurile ei numele Sfintei Treimi. Sau: „Ţinând seama de legile lui Dumnezeu ...”. Sau cum scrie Carta elveţiană: „In nomine Deus omnipotemtem”, „În numele Atotputernicului Dumnezeu”. Dacă, fraţilor, vom accepta acest fapt în istoria noastră – şi ne-o cer crucile morţilor noştri prin care suntem aici – dacă vom accepta asta, sunt sigur că fraţii noştri maghiari vor înţelege de ce vrem să fim stat naţional. Pentru că statele, ca naţiuni, le-a format Dumnezeu şi, până la sfârşitul veacurilor vom dăinui numai ca state naţionale, numai ca naţiuni. În Apocalipsa Sfântului Ioan, popoarele se mântuiesc. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

-          10 septembrie 1991

“Stimaţi colegi,

Ne mai lipsesc vreo 15 voturi pentru ca acest preambul în fruntea Constituţiei României să fie acceptat. Vă rog foarte mult, apelez la conştiinţa dumneavoastră să acceptaţi. Cei care n-aţi votat, cele 10, 12 voturi care au lipsit data trecută să fie acceptate.

Vă aduc nişte argumente, am scris foarte multe, am semnături, sunt peste 1 milion de cereri din ţară, pentru ca în fruntea Constituţiei României să stea ceea ce comisia a respins şi anume, „În numele Atotputernicului Dumnezeu ...”. Nu pot să vă spun ce importanţă are pentru opinia publică mondială, pentru că şi aşa sunt atâtea observaţii şi atâtea obiecţii în ceea ce ne priveşte. Vă rog foarte mult, fraţilor, să acceptaţi acest preambul care ar avea o rezonanţă mondială foarte puternică. M-am consultat cu românii din Basarabia care nu pot lua parte la alegeri. Vă rog să citiţi Constituţia germană care vi s-a tradus şi spune acolo: nu putem lua hotărâri când o parte din populaţia ţării nu este în graniţele fireşti ale neamului, neţinând seama de obiecţiile lor, aşa spuneau în Constituţia lor nemţii când încă nu se unise Germania Democrată cu Germania Federală. Vă rog să ţineţi seama de dorinţa fraţilor din Basarabia care la toate acţiunile lor au acest cuvânt.

Vă rog să citiţi domnule preşedinte al comisiei (Iorgovan), dumneavoastră mi-aţi dat nişte argumente greşite aici. Nu este adevărat! În Constituţiile moderne, acest cuvânt, „Dumnezeu”, nu este depăşit. Foarte multe ţări au în fruntea Constituţiilor lor cuvântul Dumnezeu. (...) Dacă noi, de oameni nu ne ruşinăm şi de Dumnezeu nu ne temem, vă daţi seama în ce fundătură intrăm din nou?

Vă rog foarte mult să ţinem seama de 5 milioane de români care nu sunt aici. O parte sunt în Occident, o parte sunt dincolo, peste Prut, ei nu pot să participe la formularea acestei Constituţii. Cereţi s-o poarte toate buzunarele românilor din lume. Aşa va fi, dacă va fi cum trebuie. Ce lipseşte este această „stea” în fruntea Constituţiei.

În numele cui venim noi în faţa poporului român după 40 de ani de ateism? În numele cui venim noi să dăm legi poporului acestuia? Acest popor plămădit ca popor creştin, după Legile Sfintei Scripturi, după legile lui Dumnezeu, în care toţi voievozii noştri, până la ultimul Rege vorbeau în numele Lui şi în numele Lui luau hotărâri ca acest popor să se îndrepteze. (...) În numele cui facem Constituţia aceasta după 50 de ani de ateism în România? În numele cui venim? În numele poporului român. Cine ne-a ales pe noi aici să conducem destinele unui popor care este într-o stare morală foarte decăzută? Vă rog, fraţilor, ca în fruntea Constituţiei României să stea aceste cuvinte, cum stau în fruntea atâtor Constituţii ale lumii: „În numele Dumnezeului Atotputernic”. Vă mulţumesc.

http://grupulioanalexandru.webs.com/genezaconstitutiei.htm