Grupul Civic "Ioan Alexandru"

Grupul īşi defineşte identitatea şi misiunea revendicāndu-se de la modelul de implicare civică a profesorului şi poetului Ioan Alexandru

    Ioan Alexandru (1941-2000)

      

  

     Considerând că dialogul şi dezbaterea constructivă sunt condiţii indispensabile ale unui spaţiu politic şi social democratic, ne-am propus să constituim un cadru de reflexie şi atitudine menit promovării valorilor morale şi civice perene.                   

Grupul Civic "Ioan Alexandru" a fost initiat de cativa prieteni si admiratori ai celui mai mare poet roman de poezie religioasa de inspiratie crestina. Ioan Alexandru a fost de asemenea un om profund implicat in viata poporului roman, un luptator pentru recuperarea identitatii lui crestine, un om extrem de activ in spatiul civic. 

Grupul Civic "Ioan Alexandru" isi propune sa actioneze pentru pastrarea vie a memoriei marelui roman si sa-i urmeze exemplul in spatiul public romanesc.

 Fondatorii Grupului: 

Silviu Despa, preot Vasile Bălţătescu, Gabriel Klimowicz, Marian Munteanu, Victor Negară

Membri:

 Ana Anghelescu, Estera Emanuela Anghelescu, Gheorghe F. Anghelescu, Ioan Horvath Bugnariu, Ion Buzași, Iulian Capsali, diacon Ioan Caraza, Gheorghe Gavrila Copil, Constanţa Costea, Nicolae Dabija, Lucian Despa, Elena Dulgheru, Victoriţa Duţu, Radu Feldiorean, Mihai Gheorghiu, Maria Gorea,  preot Aurel Hancu, Horia Ivan, Mihaela Cristina Klimowicz, Grigore Leşe, Cristina Madgearu, Serban Madgearu, Valeriu Matei, Liviu Mocan, Elena Murariu, Costion Nicolescu, Maria-Daniela Panazan, Ion Papuc, Horea Paştina, Liviu Petrina,  preot Cristian Popescu, Mihai Prepeliţă, Anca Sârbulescu, Mihai Sârbulescu, pastor Vasile Taloș, preot Nicolae Tănase, Cristi Țepeș

 

       Propunere de modificare a Constitutiei - 2013

Grupul civic „Ioan Alexandru” aduce în atenţia Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei că Ioan Alexandru, în anul 1991, când Adunarea Constituantă încă nu ajunsese la formula definitivă a textului noii Constituţii - votată apoi prin referendum la 8 decembrie -, a propus un preambul la articolul 1 aliniatul 1.  Propunerea lui era ca acest articol să înceapă cu cuvintele „În numele Dumnezeului Atotputernic”. Articolul 1 ar fi devenit următorul:

„În numele Dumnezeului Atotputernic, România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

scrisoarea adresata presedintelui comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei

 

Considerații pe marginea unei cărți  despre Ioan Alexandru                                                

 

 

 

   S-a lansat recent, cu multă publicitate ( doua interviuri on line în cotidiane centrale și  o lansare la Bookfest) o carte, semnată de criticul Dan C. Mihăilescu,  purtând titlul-citat "Ce-mi puteți face dacă vă iubesc!? ". Este vorba de un eseu despre Ioan Alexandru, o tentativa temerară de a tranșa  -o spun fără înconjur de la început- neglijent și dubios un portret al poetului alcătuit în mare parte din clișee ale vechilor detractori ai poetului, destul de multe fraze fară de înțeles și aprecieri estetice și morale plate, când nu sunt ingrate. 

Spre pilda:

De unde ne fusese când ca un părinte când ca un frate mai mare, fiindu-ne martor la casatorie, bucurându-ne cu dedicații pe fiecare volum, prefațandu-mi cât se poate de serios si făra preget un caiet de poezii " de casă" și fiindu-i adesea, cu tot cu fiica noastră în minunata casă de pe Belgrad nr.5 bis,.. modul in care intelegea să-și lasă înjugată poezia la carul tot mai împovarat de gunoaie toxice al ceausismului ne-a intrigat, apoi revoltat" (pp. 89-90).

sau

„din nefericire pentru re­cep­tarea strict estetică şi, mai ales, pen­tru posteritatea poetului, Ioan Alexandru a făcut în ritm năvalnic industrie din in­genuitate, butaforie din credincioşie, dog­mă din inocenţă şi obositoare pro­li­xi­ta­te din cea mai pură intimitate.“ (p. 76). 

 Daca Ioan Alexandru este 'tovarășul de drum' al comuniștilor și cel ce și-a lăsat poezia înjugată la carul de toxine al ceaușismului atunci noi, cei care-l apreciem și-l cultivăm în spațiul public suntem complici la punerea în circulație a unei contrafaceri asupra căreia ar trebui să luam seama: poetul Ioan Alexandru, model de viață și civism pentru o generație lipsită de Dumnezeu și de rușine, cum este cea din care facem parte. Noi credem, dimpotrivă, că acesta este un adevar, în slujba căruia s-a pus Grupul si Forumul nostru.

Dacă, la rândul lui, eseul lui D.C.M. îi face poetului un portret distorsionat și nedrept  atunci criticul este un reper fals în spațiul literar contemporan, cel puțin când se 'confeseaza' despre Alexandru, iar acest lucru trebuie de asemenea luat în seamă.

Nu am căderea sau dispoziția unor judecăți de gust așa că nu voi intra în ample considerații de ordin estetic ale eseului.  Nu pot să nu văd, totuși,  frecvența cu care evocă exprimările malițioase ale unor critici în voga de ieri și de azi, fie și pentru a se delimita uneori de ele, sau aerul suficient pe care îl emană, în aceeași cheie, în condamnarea drept 'industrială' a mai toată producția poetica a lui Ioan Alexandru din ciclul 'Imne'. Nici mai mult nici mai puțin. Ceea ce Ioan Alexandru și noi am crezut că este, în ordine poetica, un viraj definitiv către inspirația creștină a versului său, 'productia imnica' adică, ne este revelată, din unghiul 'receptării estetice', de unul din discipolii săi ( fereste-mă Doamne de discipoli)  drept obositoare producție în masă. 

 Daca luăm în calcul intimitatea unei lungi vecinătați cu poetul, pe care D.C.M. o clamează, și audiența criticului în  mass media românească, impactul opiniilor lui D.C.M. va fi probabil considerabil în publicul larg. Putem, deci, cauționa portretul pe care eseul îl lansează ? Putem acredita falsele reverențe pe care criticul le face în fraze prețioase pentru ca peste doar câteva pasaje sa-i retragă, mai degrabă brutal, calitățile pentru care  Ioan Alexandru a fost iubit și apreciat drept una din marile personalitați ale generației lui: onestitate, curaj, talent și, mai presus de toate, o credință autentică? O credință pe care spațiul public românesc nu a cunoscut-o printre contemporani nici pâna în ziua de astăzi. Nu, nu cred că putem cauționa acest portret, nu cred ca putem acredita aceste reverențe.

Citești cartea și nu poti să-ți stapânești, la sfârșitul ei, sentimentul că ai asistat nu atât la un exercitiu critic sau memorialistic cât la unul de slavă deșartă. Caci ce altceva decât  vanitate poate fi faptul de a scoate la suprafață, ca intim al unui autor, amintiri, experiențe și texte pentru a le reda publicului cu umbre, legături și semne de intrebare, puse de tine cu o ingrată acribie pentru a-l diminua sau, chiar, discredita. Și in tot acest timp să lași impresia că îi servești memoria si cauza...

Ideea ca Ioan Alexandru este poet/profet, deci un om al spiritului și nu  o personalitate civică, este, la rândul ei, de discutat. Statutul profetic, atât in Noul cât și în Vechiul Testament este unul de marturisitor în spațiul public, în Cetate.  Ioan Alexandru a facut asta in cea mai bună parte a vieții lui, în amfiteatre, săli de conferință și nu numai, cu toate consecințele ce au derivat de aici: raporturile dificile cu puterea, ostilitatea cabalelor literare, o viața personală și de familie supravegheată și amenințată in ciuda butaforiei de 'privilegii' invocate de D.C.M. Pe scurt, un 'profet' dar în sensul tare al cuvântului: marginalizat și ponegrit, împins în uitare, tratament de care a avut și are parte pâna în zilele noastre. În Târg și în gazete. 

Din păcate suntem astăzi, ca și in timpul comuniștilor, în situația în care un efort de cultivare sau apărare onestă a lui Alexandru   trece greu pragul editurilor, ziarelor și televiziunilor (așa cum cu succes a reușit eseul în discuție). La rândul lor puținele contribuții apologetice de pe forumul Grupului sunt lipsite de ecou în lumea literara sau in publicul larg. Este ingrijoratoare puținătatea  apărătorilor și promotorilor  lui Alexandru în spațiul public. Prietenii îl lasă la greu și literații  îi rescriu biografia și opera într-un mod în care, cei care l-am prețuit și l-am gazduit în amintirea noastră ca pe un om al lui Dumnezeu, nu le recunoaștem și nu le acceptăm. 

Aș vrea să previn unele neîntelegeri în legatură cu rândurile de mai sus. Nu este vorba de o (mini) recenzie critica: sunt lucruri interesante și pozitive de observat în carte. Le-am trecut cu vederea pentru că intenția mea principală a fost aceea de a semnala ceea ce consider o diversiune și un paradox în această carte: sa te achiți de obligația morală de a scrie despre personalitatea care a avut, probabil, cea mai mare inflență în formarea ta spirituală construindu-i o statuie cu materialul și perspectiva neprietenilor săi. 

 În legătură cu D.C.M. ca persoană culturală numai gânduri bune. Este unul din cei mai interesanți și amuzanți critici/istorici ai momentului. Fără carțile sale lumea literară contemporană ar fi sensibil mai săraca. Nu este cazul eseului de care vorbim. Dimpotrivă.

 Închei cu un gând care m-a vizitat de citeva ori in timpul lecturii: ar avea D.C.M. temeritatea să-i dăruiasca această carte poetului, maestrului Ioan Alexandru, dacă ar mai fi in viață ?    'Se sparie gândul'...

 

Silviu Despa

mai 2015 

 

La noi - versuri de Octavian Goga  

La noi -versuri de Octavian Goga recitate de Ioan Alexandru

Universul religios și simțirea româneasca la Ioan Alexandru. 75 de ani de la nașterea marelui poet național.  

 
Conferință susținută de Domnul Academician Eugen Simion.
 
Cu această ocazie, va avea loc lansarea celor doua volume cu versurile lui Ioan Alexandru publicate de Fundația Naționala pentru Știință și Artă sub coordonarea Acad. Prof. Dr. Eugen Simion, în colecția "Opere fundamentale".
 
 
 

 "Opere Fundamentale" Ioan Alexandru           publicat sub auspiciile Academiei Române

 

O informație importantă și de mult așteptată:

În colecția "Opere Fundamentale" Fundația Națională pentru Știință și Artă, a publicat, sub auspiciile Academiei Române, lucrarea 'Opere' de Ioan Alexandru, în două volume!
 
Coordonatorul colecției este academicianul Eugen Simion care semnează și prefața celor două volume. Textul lucrării este ales și stabilit de Alexandru Ruja care l-a pus în perspectivă cu un bogat dispozitiv de note, comentarii, variante, cronologie și indici.

Condițiile grafice ale realizării volumelor, corespunzatoare unei ediții de colecție, sunt excelente.
 
 
 

Seara " Lumina lina lini lumini" in memoriam Ioan Alexandru                                ( Facultatea de Teologie  20 Octombrie 2015)

 

 

 Seara de priveghere " Lumina Lină Lini Lumini '' poetul Ioan Alexandru in memoriam

Marți 20 octombrie 2015, ora 18.00,

Amfiteatrul "Dumitru Stăniloaie",Facultatea de Teologie Ortodoxa, Universitatea Bucuresti

Vorbitori:

Maria Francisca Baltaceanu - prof. univ. de limbi clasice si teologie

Ana Bal - prof. univ. (economie mondiala)

Costion Nicolescu - eseist

Aurelian Damian - preot

Silviu Despa -  jurnalist

Ioan Caraza - diacon, prof univ.

Gheorghe Holbea - preot

Au recitat actorii:

Ana Calciu, Magda Catone, Tomi Cristian 

Organizator:

Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Holbea

Prodecan al Facultatii de Teologie Ortodoxa " Justinian Patriarhul" 

 
 

Poetul Ioan Alexandru despre criza spirituala

Convorbire cu Ioan Alexandru despre criza spirituala din Romania

Interviu realizat in anul 1994

Reporter: Prof. Ioan Muresianu

Realizator: Victor Popa 

 

Ioan Alexandru despre unire la Chisinau, 1991

 

 

Seara lansarii cartii "Ioan Alexandru - monografie critica" de Aurel Hancu la Univeristatea Bucuresti.

  Au participat prin luari de cuvant:

 Sorin Lavric - scriitor / recenzent

 Silviu Despa - membru fondator Grupul Civic "Ioan Alexandru" /moderator

 Aurel Hancu - filolog si teolog/ autorul cartii

 Ion Horea - poet

 Liviu Petrina  - politician

 Paul Schuster Stein - profesor de drept

 Ioan Caraza - profesor universitar

 Cristi Tepes - producator TV

Gheorghe F. Anghelescu - profesor universitar

Oana Nicorescu - bibliotecar 

 

Mai presus de moarte in Iubire (secvente)

La 300 de ani de la martiriul Brancovenilor (1714-2014)

 

 Imnul lui Constantin Brancoveanu - Ioan Alexandru (1988)

 

 

Martiriu Brancovenilor - prelegere Ioan Alexandru (1988)

 

 

 

Oratoriul lui Constantin Brancoveanu si al fiilor sai

Prefata de Diacon Ioan Caraza

 

„Nici un alt poet român nu-i conferă pământului natal sacralitatea cu care îl învestește Ioan Alexandru, deoarece jerfele pentru patrie nu se pot realiza fără ajutorul de sus”.

Bartolomeu Valeriu Anania

 

"Exista o neimplinire si in planul productiilor mele interpretative: dupa integrala celor cinci "Scrisori" ale lui Eminescu, ar fi trebuit sa urmeze "Oratoriul lui Constantin Brancoveanu si al fiilor sai" de Ioan Alexandru. Acest "Oratoriu" a fost scris ca opera de mare desfasurare dramatico-poetica din care eu am facut un recital insotit de fragmente muzicale, adica am mers pana la jumatatea drumului intre poezie si oratoriu, adaugand atata muzica bizantina cat sa nu inece sau sa concureze poezia, ci numai sa o acompanieze si sa o "dilate" cumva.

Este un text pasionant pe care l-am reprodus in diferite locuri prin tara, fiind vorba de un recital pentru un public mai restrans; autorul foloseste aici tot soiul de argumente teologice, de citate care ingreuiaza intrucatva perceptia directa, spontana.

Eu insumi am fost nevoit sa-i cer cateva explicatii teologice lui Ioan Alexandru, care-mi erau lamuritoare. M-am bazat insa, la un moment dat, in redarea textului, pe torentul cuvantului ritmat.

Nu mai era nevoie de perceptia fiecarui fragment de fraza in clar; in clar ramanea numai adresa, pentru ca sunt lucruri care se pot "desface" in vorbire, se pot nuanta."

Dan Nasta 

Parintele Ilie Cleopa si Ioan Alexandru

 Ioan Alexandru si parintele Ioanichie Balan in dialog cu duhovnicul Ilie Cleopa la Manastirea Sihastria - 1988

  Ioan Alexandru sau triumful "teologiei poetice".           Contributii la cunoasterea unitatii de substrat a unitatii crestine.